Luceafarul eminescian. Tema de casa sau Povestea de dragoste a geniului cu lumea.^^ Un studiu critic asupra alegoriei din poem.

  Pornind de la afirmatia poetului si anume "Mi s-a parut ca soarta luceafarului din poveste seamana mult cu soarta geniului pe pamant si i-am dat acest inteles alegoric" se ajunge la descifrarea sensului ascuns in metafore si epitete si anume experienta coborarii geniului in mediocritate, o poveste despre sentiment, sete de cunoastere, dezamagire, viata si moarte.


Cele doua sensuri au in comun in special pasiunea: pasiunea geniului pentru cunoastere, si cea a indragostitului pentru persoana iubita.
 Fiind o alegorie, se observa si alte elemente comune precum anterior precizata dezamagire: la contactul real si nu virtual al geniului cu lumea terestra in momentul in care evadeaza din atemporalitate si se  desprinde de Cosmos precum Orfeu la coborarea  in Infern dupa iubita sa Euridice, si la descoperirea defectelor si slabiciunilor presoanei iubite.


Antiteza, un procedeu romantic, este nelipsita in opera, pentru a contura caracterul superior al lui Hyperion fara de muritori. Aceasta isi pune amprenta chiar si pe limbajul cu caracter oral folosit in secventa pajului Catalin, marcand si alte puncte slabe ale umanitatii.


Si totusi se pare ca oamenii sunt comozi, prefera elementele familiare  iar cei deosebiti sunt admirati dar nu integrati, motivul principal al retragerii geniului intr-un cronotop privilegiat.
Soarta geniului este trista , cu atat cat acesta cunoaste mai multe cu atat este mai nefericit. El vede toate aspectele negative ale omenirii si uita sa traiasca, fapt ce-i confera caracterul nemuritor. Daca  nu traieste ,nu poate muri, iar fiecare tenatativa de a cobora in temporalitate este o catastrofa , un haos interior provocat de dorinta de a intelege. Intr-o lume unde isi pierde imunitatea, geniul cauta o solutie care intarzie sa apara, dovada ca acesta apartine unei lumi diferite, bazata pe alte reguli.


O diferenta esential de remarcat dintre muritor si geniu ar fi ca acesta din urma nu se complace in propria situatie si cauta sa experimenteze Noul, pe cand omul de rand ramane fixat in lumea sa, temandu-se de necunoscut, traind fericit si inconstient.