Iluzie?

Nu te-am crezut de la început,

deşi am ştiut că eşti altfel.

Din ciudat a devenit special.

Din arogant a devenit misterios.

Poate e doar o imagine greşită,

şi prin imperfecţiuni e perfectă,

însa vreau să cred că nu e doar

o iluzie.

Nu vreau sa distrug

un model perfect.

Mi-aş face mie rău,

iar tu nici nu ai ştii.

E un nou ideal,

si încerc să-l ating.

Surprinde prin simplitate,

Şi totuşi e complex.

Pare de neatins. 

Dar mă ţine oarecum in viaţă,

şi tot restul îmi pare superficial.

ŞI mă face să cred că totul e posibil,

şi nu credeam că e posibil asa ceva.

E o lume diferită de a celorlalţi,

care poate nu vor înţelege, dar vor aprecia.

Sau poate nu. 

Mai contează?

E clădită doar din materiale autentice,

si ştiu că e perfectă.

Poate că totuşi nu e iluzie.

Optional

O simplă voce,
Îţi schimbă total viziunea.
Şi devii dependent.


Poate nu înţelegi textul,
Dar mesajul ţi-l transmite vocea.
Cântă ferm sau delicat,
însa mereu elegant si rafinat.
Şi poate îl întelegi. 
Acum poţi să-i confirmi complexitatea.
Ţi se pare ca ar fi de pe alta lume,
dar nu. E doar o altă viziune.
Alta decât cea cu care ai fost obisnuit,
Care poate n-ai avut de ales şi ai acceptat-o.
Sau poate n-ai ştiut. 
Eu am avut noroc. Fără să caut , am gasit.
E ceva la care nu m-am aşteptat,
şi a venit ca o surpriză plăcută.
Mereu am avut această opţiune,
însa puteam să-mi trăiesc viaţa fără să ştiu de ea.


Mi-am propus sa mă aventurez,
să caut mai departe , 
până când sunetul pe care îl voi auzi
va fi scris pe partiturile minţii mele.
Până ce culoarea pe care o văd şi o port
se va asorta cu cele de pe paleta personalităţii mele.
Şi imaginaţia mea o va lua razna.
Mă voi simţi acasă,
deşi nu voi fi.
Exotismul locului ,
Este atât de familar , şi touşi nu sunt acasa...
Dacă e vreun motiv care mă face sa regret ,
e doar obişnuiţa.
Nimic complex. Aşa că trec peste.




Aş fi fost fericită. Dar nu m-aş fi regasit atât de bine,
niciodată.

Şi trăiam fără să ştiu.

   3 secunde

         Cine sunt? Acum stiu. Sau poate nu. Dar macar incerc sa aflu.
Sunt ceea ce am fost de la inceput, dar m-am pierdut pe parcurs, iar acum m-am regasit.
   Am incercat mai multe modele, dar nu toate mi s-au potrivit. Unele erau prea stramte, altele exagerat de largi. Dar le-am purtat cu convingere ca imi stau bine, desi prietenii imi spuneau contrariul. Sau nu le pasa. Sau chiar le placea. Arata atat de bine pe altii!
   Oricum , privind in urma eu stiu adevarul .
   Am incercat mai multe culori, intrucat ma fascineaza diversitatea , dar am uitat de integritatea si unicitatea mea.  Am facut tot ceea ce mi-a placut la alti, am imitat multe forme, recunosc.  O experienta utila, as zice, fara indoiala, am patruns in difrite lumi, care m-au ghidat spre adevar. O experienta care ma apara de vise false si periculoase pe care inca le vad la cei din jur.
     De fapt am fost mereu eu, dar sub diferite umbrele, care le purtam si pe ploaie si in zilele insorite. Am luat tot ce era bun si rau de la ceilalti si am ramas cu impresii.
     Am realizat in a treia secunda , ca n-am avut nimic de pierdut, intrucat viata mea merge inainte. De acum am la dispozitie zeci de ani sa port modelul potrivit si, de ce nu, sa-l asortez la o umbrela.
     Recunosc , a fost o placere  sa gust diversitatea pe propria piele, dar parca are un gust mai bun la altii, iar sentimentul regasirii a fost chiar o delicatesa!
     Nu a fost nevoie decat de cateva secunde.